Am spus că plec. Şi am plecat. M-am intors. De ce ? Pentru voi ! Dar nu pentru că mi-aţi lipsit, ci pentru că am promis că ma întorc, pentru a vă demonstra că mi-a fost bine, că am putut şi fără voi. Chiar a fost aşa ? Haha, ma faceţi să râd ! A fost mult mai bine decât am crezut vreodata că poate fi ! M-am urcat în primul tren, spuneam că voi fi o străină, o straină singură. M-am înşelat. L-am cunoscut de cum am intrat in compartiment. Aveam locuri faţă în faţă. Şi totul a început cu prima privire. Am legat o legatură de care habar nu aveam ce va face. Unde cobor ? Unde coboară ? Unde coborâm ? Coborâm ? Da, am coborât ! La plural. Dar nu ne-am grăbit. Am coborât la capătul drumului, fără să ne vorbim. Au fost priviri care au spus mai multe decât o pot face cuvintele. Doi ochi albaştrii întrebau, iar alţi doi căprui, răspundeau. Şi poate ca l-am lăsat sa afle multe. Prea multe. Dar acum, am rămas cu ceva frumos. Nu mai avem mult. Amintirile sunt tot ce ne-a rămas. Dar e cel mai bu
A aşteptat anotimpul ăsta mai mult decat trebuia şi acum nu-i mai place. Întotdeauna, cand aştepţi prea mult, primeşti prea puţin. Şi poate că nu aştepta doar anotimpul, dar ce să ştii tu? Ştii? Nu ştii! Haha, a decis să schimbe situaţia asta. Acum totul depindea numai de ea şi nu se mai uita inapoi. " Îmi iau aparatul foto şi am să plec. Nu mai pot rămâne. Nu aici. Aici cunosc prea multă lume, acum când nu am nevoie de cineva. Doar aparatul? Poate şi o bluză. O să-mi fie frig acolo. Voi fi o străină. Voi fi singură. Îmi va fi frig. Da, şi o bluză! Unde am să plec? Nu ştiu, dar cum ajung la gară, mă urc în primul tren! Să-mi iau şi visele? Cine mai are nevoie de ele? Acolo, voi cunoaşte altă lume, alte vise, altă eu. Şi dacă-mi place, am să rămân! Nici că mă mai întorc la voi! Sau poate-am să mă întorc şi-o să vă arăt că pot. Da, da! Am să mă-ntorc şi-am să vă înfrunt. Am să vă arăt că am putut şi fără voi. Şi că cea mai bună alegere, a fost schimbarea. O să-mi cumpar şi un jurnal