50 Yin 50 Yang

Cold as hell! But wait…hell is hot… În ceea ce mă priveşte, sunt o biata fiinţă ce trăieşte hrănindu-se cu sentimente. Consider făpturile omeneşti ca fiind alcătuite 90% din sentimente, dintre care 30% îl ocupă regretele, iar restul de 10% constituie trupul. Regreţi ziua ce a trecut, regreţi zâmbetul pierdut, regreţi deciziile luate în grabă, regreţi cursul vieţii, negând astfel sentimentele, lăsându-le să se piardă în ceaţă, făcându-se scrum. Trăieşti privind mereu înapoi si niciodată înainte. De ce nu te poţi gândi mai mult la ce va fi şi nu la ce a fost? Numai gândindu-te la viitor, fiori reci ca de gheaţa iţi străpung corpul, lăsând urme adânci în suflet. Se spune că deciziile luate pe moment sunt cele mai bune. Dar cine mai poate lua decizii pe moment când toţi tindem spre perfecţionism? Suntem pesimişti până la extrem şi reci ca nişte roboţi. Ne diferenţiază „materialul” din care suntem facuţi. Suflet nu mai avem de mult. Rămas singur. Fără sentimente. S-a hotărât şi el să

Ai avut momente în care te-ai privit în oglindă şi ai fost dezamăgită de ce ai văzut? Ţi-ai fi dorit probabil să nu te afli acolo în acel moment. Să nu fie a ta imaginea reflectată. Dar in zadar te minţi! Imaginea este la fel de reală ca şi tine. Impregnată în oglindă ca un tatuaj ieftin pe o piele prea fină pentru a putea fi deteriorată de brutalitatea acestuia; ca un acord de chitară, ce atinge sunetele sonore cele mai înalte, forţând pană la refuz timpanele, trimiţând vibraţii asurzitoare, întregului corp; ca o rimă neinspirată într-un cântec ce iese din tipare; ca o imensă pată de cerneală pe opera unui poet ilustru; ca o explozie de culori proeminente ce inundă tabloul abstract al unui pictor celebru. Aşa era şi imaginea reflectată de tine in acea dimineaţă rece de ianuarie. Ianuarie. Început de an. Început compromiţător. Negându-ţi propria înfăţişare. Propriile origini. Ce infantilă eşti! Pui capul pe pernă în speranţa că atunci când te vei trezi, oglinda va arăta cu totul altce