50 Yin 50 Yang

A aşteptat anotimpul ăsta mai mult decat trebuia şi acum nu-i mai place. Întotdeauna, cand aştepţi prea mult, primeşti prea puţin. Şi poate că nu aştepta doar anotimpul, dar ce să ştii tu? Ştii? Nu ştii! Haha, a decis să schimbe situaţia asta. Acum totul depindea numai de ea şi nu se mai uita inapoi. " Îmi iau aparatul foto şi am să plec. Nu mai pot rămâne. Nu aici. Aici cunosc prea multă lume, acum când nu am nevoie de cineva. Doar aparatul? Poate şi o bluză. O să-mi fie frig acolo. Voi fi o străină. Voi fi singură. Îmi va fi frig. Da, şi o bluză! Unde am să plec? Nu ştiu, dar cum ajung la gară, mă urc în primul tren! Să-mi iau şi visele? Cine mai are nevoie de ele? Acolo, voi cunoaşte altă lume, alte vise, altă eu. Şi dacă-mi place, am să rămân! Nici că mă mai întorc la voi! Sau poate-am să mă întorc şi-o să vă arăt că pot. Da, da! Am să mă-ntorc şi-am să vă înfrunt. Am să vă arăt că am putut şi fără voi. Şi că cea mai bună alegere, a fost schimbarea. O să-mi cumpar şi un jurnal

Trebuia să ştii când să mă neglijezi şi când să nu faci asta... Trebuia să mă iubeşti când meritam cel mai puţin, pentru că atunci aveam cea mai mare nevoie. Trebuia să mă iei de mână şi să fugim cand eu spuneam "Hai!" , dar la fiecare "Hai!" , tu întârziai... Trebuia să mă duci la mare şi să nu mai plecăm de acolo... mi-ai promis o zi la mare... o zi întreagă! Noi am avut doar seri... cronometrate... Trebuia să mă ignori mai puţin. Trebuia să mă asculţi mai mult. Trebuia să treci peste mofturile mele. Trebuia să-mi spui: "Nu ai dreptate mico, dar eşti drăgu!" şi să mă pupi. "Pupicii de pinguini" îi mai ştii? Trebuia să... Trebuia?

Pur şi simplu ştiu că nu mai am timp să-ţi spun că nu-mi pasă. Că nu regret, că nu-mi pasă, că nu regret, că nu.mi pasă, că nu regret, că nu.mi pasă... dar timp pentru a-ţi spune că nu voi rămâne aşa, şi că mă voi schimba, mai am! Mă faci să nu mai vreau să mă mai gândesc la noi, la nimic... să numai vreau să mai gândesc deloc! Viaţa e prea frumoasă pentru atâta dramă. E chiar simplă, dar noi o complicam. Îmbracă-te si hai la o plimbare! Ai nevoie doar de tine, Ioana, adună-te, regăseşte-te şi hai! E toamnă. E anotimpul tău. Am crezut că pot, dar mi-am demonstrat singură că mă inşel... puteam, acum nu mai pot, dar o să vină şi vremea când am să pot, din nou! Şi am decis să fug, dar nu m-am putut mişca... am rămas acolo, incă sunt acolo, dar în umbră... e mai bine aşa... Urlu lângă tine, iar tu eşti un surd. Rămâi aşa, nu te schimba... sunt sigură ca nu toţi sunt surzi!

Păi da... pur şi simplu TURBO... şi când spun asta nu mă refer la Guţa, dezamăgind cu siguranţă pe mulţi dintre muritori... De ce TURBO?! Simplu! Pentru că... Într-una din zilele trecute m-am oprit la unul din chioşcurile “de pe colt” să-mi cumpăr un bilet RATC şi printre restul primit, constat cu stupoare că s-a strecurat şi o gumă pe care mulţi dintre copiii de azi ar numi-o “ciudată”, însă eu am rămas profund uimită! Nu ştiu dacă voi vă mai amintiţi gumele acelea albe, dreptunghiulare si peste tot vândute...faimoasele gume TURBO! Ehee...o gumă identică, am primit eu rest...am cam ezitat la inceput... să o gust... să nu o gust... singurul lucru cu care m-aş fi ales ar fi fost un dinte în minus, mare pierdere... dar când am desfăcut-o nu am putut rezista şi am gustat. Pe moment mi-am amintit cum e să fii copil şi să alergi nerăbdător la magazin pentru o gumă, care era foarte tare, ce-i drept, şi după două minute nu mai avea nici gust şi mă refer aici la gust suportabil, că de avut, ma