Treceți la conținutul principal

TURBO

Păi da... pur şi simplu TURBO... şi când spun asta nu
mă refer la Guţa, dezamăgind cu siguranţă pe mulţi dintre muritori...
De ce TURBO?!

Simplu!

Pentru că...
Într-una din zilele trecute m-am oprit la unul din chioşcurile “de pe colt” să-mi cumpăr un bilet RATC şi printre restul primit, constat cu stupoare că s-a strecurat şi o gumă pe care mulţi dintre copiii de azi ar numi-o “ciudată”, însă eu am rămas profund uimită! Nu ştiu dacă voi vă mai amintiţi gumele acelea albe, dreptunghiulare si peste tot vândute...faimoasele gume TURBO! Ehee...o gumă identică, am primit eu rest...am cam ezitat la inceput... să o gust... să nu o gust... singurul lucru cu care m-aş fi ales ar fi fost un dinte în minus, mare pierdere... dar când am desfăcut-o nu am putut rezista şi am gustat. Pe moment mi-am amintit cum e să fii copil şi să alergi nerăbdător la magazin pentru o gumă, care era foarte tare, ce-i drept, şi după două minute nu mai avea nici gust şi mă refer aici la gust suportabil, că de avut, mai avea ea gust, dar de cauciuc! Bine... exceptând să amintesc acum de băşicile care apăreau pe limbă a doua zi, mai mari decât baloanele pe care le puteai face cu guma... Toate aceste lucruri mi-au venit în minte când încercam din răsputeri să mestec guma, dar timp de cinci minute m-am simţit iar copilul inocent care manca toată mâncarea de dimineaţă, dormea la prânz şi nu stătea seara mult afară, pentru a primi o astfel de gumă... pentru o clipă am simţit iar gustul copilăriei şi m-am gîndit la cum preţuiam noi dulciurile şi banii. Păi dacă aveam 50 de lei(vechi) era bine! Îmi luam două gume Turbo, una Minti şi imi mai rămânea si rest. Acum daca vezi 50 de lei pe jos, nici nu te mai apleci după ei... ce să-ţi spun... “Ne-am ajuns si noi!” ... Chiar o să trec zilele astea pe la bunica mea şi o să-mi caut glosarul în care, în mod normal s-ar găsi o colecţie de timbre, dar eu colecţionam surprizele de la gumă... pozele cu maşini! Probabil dacă i le voi arăta fratelui meu mai mic (care de la vârsta de doi ani se joca GTA, NFS şi alte prostii) mi-ar spune: “ Astea sunt poze cu maşini? Sunt naşpa tu şaico! ”
Când recitesc tot ce am scris mai sus, imi vin în minte două versuri de la Vama Veche, care s-ar potrivi perfect: “
Cineva să oprească invazia de biţi, cineva să ne facă din nou fericiţi...”

...îl aşteptăm pe acel “Cineva” ...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Fericirea...

Urmatorul eseu este despre fericire inspirat din inceputul melodiei “Calul din Marlboro”- Vama Veche “Fericirea e ceva ce nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata!” Merita sa alergi toata viata Chirila? Merita? Da! Merita! Toata viata? Toata viata si inca o zi! Dar inainte…invata sa alergi! Ca sa o poti gasi ! Si nu spun nu, pe drum mai cazi, dar te ridici si alergi! Iti va fi din ce in ce mai greu, dar continua sa alergi! Este ceva ce nu se atinge niciodata in totalitate, dar gandul ca ea exista acolo, ar trebui sa te ambitioneze. Si cum poti dobandi un lucru daca nu il cauti? Daca nu lupti pentru el? Daca nu alergi, sa’l atingi? Si pentru ce sa alergi? Retorica intrebare… Pentru tine! Pentru idealurile tale! Pentru fericirea ta! Dar de ce atata lupta? De ce atatea batai de cap? Pentru ca lucrurile bune se obtin greu, nu vin niciodata singure…si mai ales…ce’i frumos, repede trece! Asa ca bucura’te din plin de orice secunda de fericire , nu o lasa sa’ti s...

Si tu eşti o eşarfă cu două feţe?

E frumoasă. Iţi vine bine. Parcă a fost facută pentru tine. Eşti admirată de toată lumea şi dacă te uiţi cu mai multă atenţie, chiar îţi place cum îţi stă, te prinde bine faţa asta a eşarfei. Ţi-o însuşeşti, o probezi de mai multe ori şi hotărăsti să o păstrezi şi să o porţi. E a ta acum. Ai cumpărat'o cu banii tăi, eşti stăpână pe eşarfă. Dar oare eşti stăpână şi pe situaţie? Ajungi acasă şi te tot admiri: "Ce alegere bună am facut!", îţi spui încrezătoare. Dar oare chiar aşa să fie? Ceva merge prea bine. Un mic defect tot trebuie să existe. Nu totul poate fi perfect, iar tu ştii asta mai bine ca oricine. Întradevăr! Ce iţi văd ochii? Eşarfa are două feţe! Te gândeşti ca e mai bine aşa, e mai practică, îţi place mai mult ca la început. Probezi şi cea de-a doua faţa. Rămai profund dezamăgită. Partea asta a eşarfei lasă de dorit. Nu-ţi stă bine. Nu te prinde. Nu a mai fost creată pentru tine. Nu mai eşti admirată de cei din jur. Nu mai eşti admirată nici măcar de tine...

The girl in the mirror...

Ai avut momente în care te-ai privit în oglindă şi ai fost dezamăgită de ce ai văzut? Ţi-ai fi dorit probabil să nu te afli acolo în acel moment. Să nu fie a ta imaginea reflectată. Dar in zadar te minţi! Imaginea este la fel de reală ca şi tine. Impregnată în oglindă ca un tatuaj ieftin pe o piele prea fină pentru a putea fi deteriorată de brutalitatea acestuia; ca un acord de chitară, ce atinge sunetele sonore cele mai înalte, forţând pană la refuz timpanele, trimiţând vibraţii asurzitoare, întregului corp; ca o rimă neinspirată într-un cântec ce iese din tipare; ca o imensă pată de cerneală pe opera unui poet ilustru; ca o explozie de culori proeminente ce inundă tabloul abstract al unui pictor celebru. Aşa era şi imaginea reflectată de tine in acea dimineaţă rece de ianuarie. Ianuarie. Început de an. Început compromiţător. Negându-ţi propria înfăţişare. Propriile origini. Ce infantilă eşti! Pui capul pe pernă în speranţa că atunci când te vei trezi, oglinda va arăta cu totul altce...