Treceți la conținutul principal

TURBO

Păi da... pur şi simplu TURBO... şi când spun asta nu
mă refer la Guţa, dezamăgind cu siguranţă pe mulţi dintre muritori...
De ce TURBO?!

Simplu!

Pentru că...
Într-una din zilele trecute m-am oprit la unul din chioşcurile “de pe colt” să-mi cumpăr un bilet RATC şi printre restul primit, constat cu stupoare că s-a strecurat şi o gumă pe care mulţi dintre copiii de azi ar numi-o “ciudată”, însă eu am rămas profund uimită! Nu ştiu dacă voi vă mai amintiţi gumele acelea albe, dreptunghiulare si peste tot vândute...faimoasele gume TURBO! Ehee...o gumă identică, am primit eu rest...am cam ezitat la inceput... să o gust... să nu o gust... singurul lucru cu care m-aş fi ales ar fi fost un dinte în minus, mare pierdere... dar când am desfăcut-o nu am putut rezista şi am gustat. Pe moment mi-am amintit cum e să fii copil şi să alergi nerăbdător la magazin pentru o gumă, care era foarte tare, ce-i drept, şi după două minute nu mai avea nici gust şi mă refer aici la gust suportabil, că de avut, mai avea ea gust, dar de cauciuc! Bine... exceptând să amintesc acum de băşicile care apăreau pe limbă a doua zi, mai mari decât baloanele pe care le puteai face cu guma... Toate aceste lucruri mi-au venit în minte când încercam din răsputeri să mestec guma, dar timp de cinci minute m-am simţit iar copilul inocent care manca toată mâncarea de dimineaţă, dormea la prânz şi nu stătea seara mult afară, pentru a primi o astfel de gumă... pentru o clipă am simţit iar gustul copilăriei şi m-am gîndit la cum preţuiam noi dulciurile şi banii. Păi dacă aveam 50 de lei(vechi) era bine! Îmi luam două gume Turbo, una Minti şi imi mai rămânea si rest. Acum daca vezi 50 de lei pe jos, nici nu te mai apleci după ei... ce să-ţi spun... “Ne-am ajuns si noi!” ... Chiar o să trec zilele astea pe la bunica mea şi o să-mi caut glosarul în care, în mod normal s-ar găsi o colecţie de timbre, dar eu colecţionam surprizele de la gumă... pozele cu maşini! Probabil dacă i le voi arăta fratelui meu mai mic (care de la vârsta de doi ani se joca GTA, NFS şi alte prostii) mi-ar spune: “ Astea sunt poze cu maşini? Sunt naşpa tu şaico! ”
Când recitesc tot ce am scris mai sus, imi vin în minte două versuri de la Vama Veche, care s-ar potrivi perfect: “
Cineva să oprească invazia de biţi, cineva să ne facă din nou fericiţi...”

...îl aşteptăm pe acel “Cineva” ...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Anotimp in doi…

Luni. Inceput de zi. Miroase a dimineata. Chiar trebuie sa se trezeasca? Inca mai are imbibata in par, pe haine, in cap si mai ales pe trup, aroma weekendului. Un weekend trait pana la refuz, un weekend ce a compensat toate greutatile intampinate pe parcursul saptamanii. Un weekend in doi. Am zis in doi? “Dumnezeule! Gandul ii fuge la el. Cat e ceasul? Unde mi’e mobilul? Sapte mesaje si cinci apeluri. Hm...doar atatea? Cred ca mai pot lenevi putin.” Si isi citeste mesajele printre pleoapele amortite: “Neata somnorila!!!! Sau sa spun mahmurila? :)):*” “Am cafeaaa cu muuult lapte si zahar, dar parca lipseste ceva...cineva...m’ai putea ajuta sa o gasesc?” “Ah! Am gasit! Imi lipsea ceasca! Prostanac mai sunt, cum sa beau din ibric?” “Si totusi…cine bea o cafea cu mine?” “Nimeni?” “Stire de ultima ora....s’a anuntat la TV ca detinerea de telefoane mobile inchise intentionat sau ignorarea intentionata a mesajelor, este pedepsita prin lege! Sentinta: exil pe viata, alaturi de perso...

<< ... >>>

Pur şi simplu ştiu că nu mai am timp să-ţi spun că nu-mi pasă. Că nu regret, că nu-mi pasă, că nu regret, că nu.mi pasă, că nu regret, că nu.mi pasă... dar timp pentru a-ţi spune că nu voi rămâne aşa, şi că mă voi schimba, mai am! Mă faci să nu mai vreau să mă mai gândesc la noi, la nimic... să numai vreau să mai gândesc deloc! Viaţa e prea frumoasă pentru atâta dramă. E chiar simplă, dar noi o complicam. Îmbracă-te si hai la o plimbare! Ai nevoie doar de tine, Ioana, adună-te, regăseşte-te şi hai! E toamnă. E anotimpul tău. Am crezut că pot, dar mi-am demonstrat singură că mă inşel... puteam, acum nu mai pot, dar o să vină şi vremea când am să pot, din nou! Şi am decis să fug, dar nu m-am putut mişca... am rămas acolo, incă sunt acolo, dar în umbră... e mai bine aşa... Urlu lângă tine, iar tu eşti un surd. Rămâi aşa, nu te schimba... sunt sigură ca nu toţi sunt surzi!