50 Yin 50 Yang

Urmatorul eseu este despre fericire inspirat din inceputul melodiei “Calul din Marlboro”- Vama Veche “Fericirea e ceva ce nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata!” Merita sa alergi toata viata Chirila? Merita? Da! Merita! Toata viata? Toata viata si inca o zi! Dar inainte…invata sa alergi! Ca sa o poti gasi ! Si nu spun nu, pe drum mai cazi, dar te ridici si alergi! Iti va fi din ce in ce mai greu, dar continua sa alergi! Este ceva ce nu se atinge niciodata in totalitate, dar gandul ca ea exista acolo, ar trebui sa te ambitioneze. Si cum poti dobandi un lucru daca nu il cauti? Daca nu lupti pentru el? Daca nu alergi, sa’l atingi? Si pentru ce sa alergi? Retorica intrebare… Pentru tine! Pentru idealurile tale! Pentru fericirea ta! Dar de ce atata lupta? De ce atatea batai de cap? Pentru ca lucrurile bune se obtin greu, nu vin niciodata singure…si mai ales…ce’i frumos, repede trece! Asa ca bucura’te din plin de orice secunda de fericire , nu o lasa sa’ti s

Cum? Cine? Unde? De ce? Daaa...fa pe prostul daca stii ce e mai bine pentru tine. Prefa’te ca nu iti pasa. Nepasarea. Nepasarea e dependenta de spatii goale si mute. Asa esti si tu: gol, mut si rece. Goliciunea ta...ea care valora atat de mult inainte...si acum...acum esti demn de dispret, m’ai auzit? Demn de dispret! Goliciunea ta, acum, lasa de dorit. Nu esti nici o umbra a ceea ce erai inainte. Esti doar o imitatie ieftina. Intre tine si realitate si’a facut loc o prapastie mult prea adanca. Atat de adanca incat nici nesimtirea ta fara margini nu o mai poate traversa. Si la urma urmelor...cum poti traversa o prapastie? Cum poti? Simplu: nu poti! Asa cum nici tu nu poti sa devi cine ai fost. Mai stii cine ai fost? Dar mai ales, ai fost? Si daca da, cine ai fost? Opreste timpul pentru o secunda, treci de nenumaratele aparente, schimbari si priveste’te...tu mai stii cine ai fost? TU! Cine e “tu’ul” asta? Nu, nu, nu...nu cine e, cine a fost? Si daca poti sa faci asta, daca te poti

Universul meu incepe cu tine. Si’mi place ce simt Viziunea mea asupra facerii a tot ce ne inconjoara nu difera foarte mult fata de cea initiala, originala. Impartasesc ideile celui de la care a pornit totul, initiatorul Universului...si asta poate pentru ca geniile gandesc la fel. Mai stii? Totul incepe cu un el si o ea. Universul meu incepe cu tine. Tu esti alfa, iar eu sunt beta. Tu esti cafeaua, iar eu laptele. Esti yin, eu completandu’te sunt yang. Esti inceputul dar esti si sfarsitul. Acum esti alfa dar esti si zeta. Beta a devenit parte neglijabila. Inceputul unui nou sfarsit, ca un amestec de venin, fiere si pelin ce se prelinge pe intreg corpul meu, patrunzadu’mi in fiecare por. Si’mi place ce simt. Respir prin tine si simt cum mi se taie respiratia. Esti pura morfina, iar eu sunt dependenta de tine. Zilnic ma aprovizionezi cu o doza de agoie si extaz, iar eu nu spun nu. Si’mi place ce simt. Sunt ca un orb inconjurat de culori, ma intrecuprind dar nu le

Cold as hell! But wait…hell is hot… În ceea ce mă priveşte, sunt o biata fiinţă ce trăieşte hrănindu-se cu sentimente. Consider făpturile omeneşti ca fiind alcătuite 90% din sentimente, dintre care 30% îl ocupă regretele, iar restul de 10% constituie trupul. Regreţi ziua ce a trecut, regreţi zâmbetul pierdut, regreţi deciziile luate în grabă, regreţi cursul vieţii, negând astfel sentimentele, lăsându-le să se piardă în ceaţă, făcându-se scrum. Trăieşti privind mereu înapoi si niciodată înainte. De ce nu te poţi gândi mai mult la ce va fi şi nu la ce a fost? Numai gândindu-te la viitor, fiori reci ca de gheaţa iţi străpung corpul, lăsând urme adânci în suflet. Se spune că deciziile luate pe moment sunt cele mai bune. Dar cine mai poate lua decizii pe moment când toţi tindem spre perfecţionism? Suntem pesimişti până la extrem şi reci ca nişte roboţi. Ne diferenţiază „materialul” din care suntem facuţi. Suflet nu mai avem de mult. Rămas singur. Fără sentimente. S-a hotărât şi el să

Ai avut momente în care te-ai privit în oglindă şi ai fost dezamăgită de ce ai văzut? Ţi-ai fi dorit probabil să nu te afli acolo în acel moment. Să nu fie a ta imaginea reflectată. Dar in zadar te minţi! Imaginea este la fel de reală ca şi tine. Impregnată în oglindă ca un tatuaj ieftin pe o piele prea fină pentru a putea fi deteriorată de brutalitatea acestuia; ca un acord de chitară, ce atinge sunetele sonore cele mai înalte, forţând pană la refuz timpanele, trimiţând vibraţii asurzitoare, întregului corp; ca o rimă neinspirată într-un cântec ce iese din tipare; ca o imensă pată de cerneală pe opera unui poet ilustru; ca o explozie de culori proeminente ce inundă tabloul abstract al unui pictor celebru. Aşa era şi imaginea reflectată de tine in acea dimineaţă rece de ianuarie. Ianuarie. Început de an. Început compromiţător. Negându-ţi propria înfăţişare. Propriile origini. Ce infantilă eşti! Pui capul pe pernă în speranţa că atunci când te vei trezi, oglinda va arăta cu totul altce

E frumoasă. Iţi vine bine. Parcă a fost facută pentru tine. Eşti admirată de toată lumea şi dacă te uiţi cu mai multă atenţie, chiar îţi place cum îţi stă, te prinde bine faţa asta a eşarfei. Ţi-o însuşeşti, o probezi de mai multe ori şi hotărăsti să o păstrezi şi să o porţi. E a ta acum. Ai cumpărat'o cu banii tăi, eşti stăpână pe eşarfă. Dar oare eşti stăpână şi pe situaţie? Ajungi acasă şi te tot admiri: "Ce alegere bună am facut!", îţi spui încrezătoare. Dar oare chiar aşa să fie? Ceva merge prea bine. Un mic defect tot trebuie să existe. Nu totul poate fi perfect, iar tu ştii asta mai bine ca oricine. Întradevăr! Ce iţi văd ochii? Eşarfa are două feţe! Te gândeşti ca e mai bine aşa, e mai practică, îţi place mai mult ca la început. Probezi şi cea de-a doua faţa. Rămai profund dezamăgită. Partea asta a eşarfei lasă de dorit. Nu-ţi stă bine. Nu te prinde. Nu a mai fost creată pentru tine. Nu mai eşti admirată de cei din jur. Nu mai eşti admirată nici măcar de tine

Luni. Inceput de zi. Miroase a dimineata. Chiar trebuie sa se trezeasca? Inca mai are imbibata in par, pe haine, in cap si mai ales pe trup, aroma weekendului. Un weekend trait pana la refuz, un weekend ce a compensat toate greutatile intampinate pe parcursul saptamanii. Un weekend in doi. Am zis in doi? “Dumnezeule! Gandul ii fuge la el. Cat e ceasul? Unde mi’e mobilul? Sapte mesaje si cinci apeluri. Hm...doar atatea? Cred ca mai pot lenevi putin.” Si isi citeste mesajele printre pleoapele amortite: “Neata somnorila!!!! Sau sa spun mahmurila? :)):*” “Am cafeaaa cu muuult lapte si zahar, dar parca lipseste ceva...cineva...m’ai putea ajuta sa o gasesc?” “Ah! Am gasit! Imi lipsea ceasca! Prostanac mai sunt, cum sa beau din ibric?” “Si totusi…cine bea o cafea cu mine?” “Nimeni?” “Stire de ultima ora....s’a anuntat la TV ca detinerea de telefoane mobile inchise intentionat sau ignorarea intentionata a mesajelor, este pedepsita prin lege! Sentinta: exil pe viata, alaturi de perso

Daca eram o parte a zilei , as fi fost Rasaritul ! Daca eram un animal marin , as fi fost un Delfin ! Daca eram o directie , as fi fost Inainte ! Daca eram o virtute , as fi fost Speranta ! Daca eram o personalitate istorica , as fi fost Cleopatra, regina Egiptului! Daca eram o planeta , as fi fost Soarele ! Daca eram un lichid , as fi fost Lichior de ciocolata ! Daca eram o piatra , as fi fost Black Onyx ! Daca eram o pasare , as fi fost Phoenix ! Daca eram o planta , as fi fost Trandafirul roz ! Daca eram un tip de vreme , as fi fost Ploioasa ! Daca eram un instrument muzical , as fi fost Pianul ! Daca eram o emotie , as fi fost Nerabdarea ! Daca eram un sunet , as fi fost Sunetul ploii ! Daca eram un cantec, as fi fost Rosu aprins ! Daca eram un film , as fi fost Perfume: The story of a murderer ! Daca eram o carte , as fi fost De ce iubim femeile ! Daca eram un personaj de fictiune , as fi fost Tinkerbell ! Daca eram un oras , as fi fost Zurich ! Daca eram un gust , as fi fos