Treceți la conținutul principal

Universul meu incepe cu tine. Si’mi place ce simt






Universul meu incepe cu tine. Si’mi place ce simt




Viziunea mea asupra facerii a tot ce ne inconjoara nu difera foarte mult fata de cea initiala, originala. Impartasesc ideile celui de la care a pornit totul, initiatorul Universului...si asta poate pentru ca geniile gandesc la fel. Mai stii?

Totul incepe cu un el si o ea. Universul meu incepe cu tine. Tu esti alfa, iar eu sunt beta. Tu esti cafeaua, iar eu laptele. Esti yin, eu completandu’te sunt yang. Esti inceputul dar esti si sfarsitul. Acum esti alfa dar esti si zeta. Beta a devenit parte neglijabila.
Inceputul unui nou sfarsit, ca un amestec de venin, fiere si pelin ce se prelinge pe intreg corpul meu, patrunzadu’mi in fiecare por.
Si’mi place ce simt.

Respir prin tine si simt cum mi se taie respiratia. Esti pura morfina, iar eu sunt dependenta de tine. Zilnic ma aprovizionezi cu o doza de agoie si extaz, iar eu nu spun nu.

Si’mi place ce simt.

Sunt ca un orb inconjurat de culori, ma intrecuprind dar nu le pot vedea. Asa cum si tu esti peste tot dar nu te pot simti. Ma lovesc de prezenta ta Si totusi esti invizibil, nepalpabil, loc lipsa. Ma cufund in nestire intr’un neant si tac.

De ce am langa mine un corp pe care il pot defini si reproduce atat de bine cand tu esti atat de absent?

Sunt o straina pentru tine. Te uiti prin mine, dar e nevoie de o singura privire de’a ta, rece si amara ca sa stiu ca tu ai fost creat pentru mine si locul tau va fi intotdeauna “next to me”. Loc gol, tu corp strain lipsa. Dar al meu.

Si’mi place ce simt.

Ai creat in jurul tau o fortareata inexpugnabila. Doar eu pot trece prin zidurile ei. Nu am nevoie de o usa, nici de cheie. Am nevoie doar de tine, de tine in spatele zidurilor lugubre, luxuriante. Fara de sens si putere in fata mea.

Si daca as sti ca nu mai esti, ti’as aduna praful, l’as rula intr’o foita si te’as fuma pana la filtru. Te inspir dar nu te expir. Raman cu tine pe trahee. Te pastrez in plamani. Inima pompeaza sangele si bate cu o forta inexplicabila. Endorfinele explodeaza. Muschii se incordeaza. Pupilele se dilata. Dar te pastrez gandindu’ma ca nu va exista alta data. Si’mi place ce simt.

Esti gol. Mereu ai fost asa. Dar nu te vreau altfel. Nu te vreau plin, nu te vreau imbracat. Te vreau indiferent de aparente. Ma multumesc si cu ramasite din tine. Prostuta de mine.

Si’mi place ce simt.

As vrea sa ma cuprinzi pana bratele tale devin una cu al meu corp. Ai fi acolo pentru totdeauna. M’as juca in parul tau la nesfarsit. Parfumul tau mi’ar ramane impregnat printre degete. I’as aduna esenta din fiecare celula si l’as pastra intr’un flacon. E magic.

Si’mi place ce simt.

Ma supui la un supliciu inimaginabil cu fiecare secunda ce trece. Si tu stii asta. Si eu stiu asta. Dar iti neg gestul impardonabil.

Si’mi place ce simt.

Daca privirile noastre se intalnesc, fie ele si pentru o secunda, ma privesti, imi zambesti jubiland si te evapori. Esti doar un miraj?

Ma ignori dar nu ma lasi sa te ignor. Nu catadicsesti sa te apropi dar nici sa te departezi. Nu esti decat un simulacru ieftin.

Si’mi place ce simt.

Tu inceput. Tu sfarsit.

Si’mi place ce simt.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Fericirea...

Urmatorul eseu este despre fericire inspirat din inceputul melodiei “Calul din Marlboro”- Vama Veche “Fericirea e ceva ce nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata!” Merita sa alergi toata viata Chirila? Merita? Da! Merita! Toata viata? Toata viata si inca o zi! Dar inainte…invata sa alergi! Ca sa o poti gasi ! Si nu spun nu, pe drum mai cazi, dar te ridici si alergi! Iti va fi din ce in ce mai greu, dar continua sa alergi! Este ceva ce nu se atinge niciodata in totalitate, dar gandul ca ea exista acolo, ar trebui sa te ambitioneze. Si cum poti dobandi un lucru daca nu il cauti? Daca nu lupti pentru el? Daca nu alergi, sa’l atingi? Si pentru ce sa alergi? Retorica intrebare… Pentru tine! Pentru idealurile tale! Pentru fericirea ta! Dar de ce atata lupta? De ce atatea batai de cap? Pentru ca lucrurile bune se obtin greu, nu vin niciodata singure…si mai ales…ce’i frumos, repede trece! Asa ca bucura’te din plin de orice secunda de fericire , nu o lasa sa’ti s...

Si tu eşti o eşarfă cu două feţe?

E frumoasă. Iţi vine bine. Parcă a fost facută pentru tine. Eşti admirată de toată lumea şi dacă te uiţi cu mai multă atenţie, chiar îţi place cum îţi stă, te prinde bine faţa asta a eşarfei. Ţi-o însuşeşti, o probezi de mai multe ori şi hotărăsti să o păstrezi şi să o porţi. E a ta acum. Ai cumpărat'o cu banii tăi, eşti stăpână pe eşarfă. Dar oare eşti stăpână şi pe situaţie? Ajungi acasă şi te tot admiri: "Ce alegere bună am facut!", îţi spui încrezătoare. Dar oare chiar aşa să fie? Ceva merge prea bine. Un mic defect tot trebuie să existe. Nu totul poate fi perfect, iar tu ştii asta mai bine ca oricine. Întradevăr! Ce iţi văd ochii? Eşarfa are două feţe! Te gândeşti ca e mai bine aşa, e mai practică, îţi place mai mult ca la început. Probezi şi cea de-a doua faţa. Rămai profund dezamăgită. Partea asta a eşarfei lasă de dorit. Nu-ţi stă bine. Nu te prinde. Nu a mai fost creată pentru tine. Nu mai eşti admirată de cei din jur. Nu mai eşti admirată nici măcar de tine...

The girl in the mirror...

Ai avut momente în care te-ai privit în oglindă şi ai fost dezamăgită de ce ai văzut? Ţi-ai fi dorit probabil să nu te afli acolo în acel moment. Să nu fie a ta imaginea reflectată. Dar in zadar te minţi! Imaginea este la fel de reală ca şi tine. Impregnată în oglindă ca un tatuaj ieftin pe o piele prea fină pentru a putea fi deteriorată de brutalitatea acestuia; ca un acord de chitară, ce atinge sunetele sonore cele mai înalte, forţând pană la refuz timpanele, trimiţând vibraţii asurzitoare, întregului corp; ca o rimă neinspirată într-un cântec ce iese din tipare; ca o imensă pată de cerneală pe opera unui poet ilustru; ca o explozie de culori proeminente ce inundă tabloul abstract al unui pictor celebru. Aşa era şi imaginea reflectată de tine in acea dimineaţă rece de ianuarie. Ianuarie. Început de an. Început compromiţător. Negându-ţi propria înfăţişare. Propriile origini. Ce infantilă eşti! Pui capul pe pernă în speranţa că atunci când te vei trezi, oglinda va arăta cu totul altce...