50 Yin 50 Yang

Am spus că plec. Şi am plecat. M-am intors. De ce ? Pentru voi ! Dar nu pentru că mi-aţi lipsit, ci pentru că am promis că ma întorc, pentru a vă demonstra că mi-a fost bine, că am putut şi fără voi. Chiar a fost aşa ? Haha, ma faceţi să râd ! A fost mult mai bine decât am crezut vreodata că poate fi ! M-am urcat în primul tren, spuneam că voi fi o străină, o straină singură. M-am înşelat. L-am cunoscut de cum am intrat in compartiment. Aveam locuri faţă în faţă. Şi totul a început cu prima privire. Am legat o legatură de care habar nu aveam ce va face. Unde cobor ? Unde coboară ? Unde coborâm ? Coborâm ? Da, am coborât ! La plural. Dar nu ne-am grăbit. Am coborât la capătul drumului, fără să ne vorbim. Au fost priviri care au spus mai multe decât  o pot face cuvintele. Doi ochi albaştrii întrebau, iar alţi doi căprui, răspundeau. Şi poate ca l-am lăsat sa afle multe. Prea multe. Dar acum, am rămas cu ceva frumos. Nu mai avem mult. Amintirile sunt tot ce ne-a rămas. Dar e cel mai bu