Am spus că plec. Şi am plecat. M-am intors. De ce ? Pentru voi ! Dar nu pentru că mi-aţi lipsit, ci pentru că am promis că ma întorc, pentru a vă demonstra că mi-a fost bine, că am putut şi fără voi. Chiar a fost aşa ? Haha, ma faceţi să râd ! A fost mult mai bine decât am crezut vreodata că poate fi !
M-am urcat în primul tren, spuneam că voi fi o străină, o straină singură. M-am înşelat. L-am cunoscut de cum am intrat in compartiment. Aveam locuri faţă în faţă. Şi totul a început cu prima privire. Am legat o legatură de care habar nu aveam ce va face.
Unde cobor ? Unde coboară ? Unde coborâm ? Coborâm ? Da, am coborât ! La plural. Dar nu ne-am grăbit. Am coborât la capătul drumului, fără să ne vorbim. Au fost priviri care au spus mai multe decât o pot face cuvintele. Doi ochi albaştrii întrebau, iar alţi doi căprui, răspundeau. Şi poate ca l-am lăsat sa afle multe. Prea multe. Dar acum, am rămas cu ceva frumos. Nu mai avem mult. Amintirile sunt tot ce ne-a rămas. Dar e cel mai bun lucru. Am păstrat ce era mai frumos, şi am plecat. Sunt o egoistă. Dar nu vroiam mai mult.
Spuneam ca vreau... Altă lume. Alte vise. Altă eu. Da. Da. Da. O lume formată din doi. Un geamantan cu vise. Eu ? Aceeaşi eu pe care o ştiu, şi nu o ştii tu. Cine a mai avut nevoie de jurnal, cand tot timpul meu a fost ocupat ? Jurnal ? Naiba să-l ia ! Am totul in suflet şi-n minte, iar asta imi e de ajuns ! De ce sa împart cu voi, momentele mele frumoase ? El, a fost al meu. Şi momentele, au fost ale mele. Aici e vorba despre mine, am plecat departe de voi. A fost curiozitatea. Haosul. Mă săturasem. Vroiam un început. Unul nou. Vroiam sa văd daca se poate. S-a putut ! Şi l-am cunoscut exact în momentul în care nu aveam nevoie de cineva. De asta şi plecasem. Voi. Prea multa lume, lume nefolositoare. Vroiam singurătate, dar am primit ceva mai bun. Au fost zile, nopti, ore, minute şi secunde pline. Fiecare celula încărcată până la refuz cu fericire. Am primit ce căutam, şi am plecat.
Îmi luasem la inceput o bluză, pentru că voi fi singură şi îmi va fi frig, L-am cunoscut şi-am vrut să las bluza în tren. Dar ceva mi-a spus sa o iau cu mine. La întoarcere mi-a ţinut de urât. Pe ea am luat-o. El a rămas acolo. Nu a rămas, eu l-am lăsat. Am plecat eu şi lui i-am lăsat momentele noastre.
M-am întors la voi. Vă privesc acum şi îmi păreţi mici şi neînsemnaţi. Sunteţi infantili. Şi amuzanţi. Râd pentru că ştiu că voi nu aţi avut ce am avut eu. Am plecat şi a fost cel mai bine.
M-am urcat în primul tren, spuneam că voi fi o străină, o straină singură. M-am înşelat. L-am cunoscut de cum am intrat in compartiment. Aveam locuri faţă în faţă. Şi totul a început cu prima privire. Am legat o legatură de care habar nu aveam ce va face.
Unde cobor ? Unde coboară ? Unde coborâm ? Coborâm ? Da, am coborât ! La plural. Dar nu ne-am grăbit. Am coborât la capătul drumului, fără să ne vorbim. Au fost priviri care au spus mai multe decât o pot face cuvintele. Doi ochi albaştrii întrebau, iar alţi doi căprui, răspundeau. Şi poate ca l-am lăsat sa afle multe. Prea multe. Dar acum, am rămas cu ceva frumos. Nu mai avem mult. Amintirile sunt tot ce ne-a rămas. Dar e cel mai bun lucru. Am păstrat ce era mai frumos, şi am plecat. Sunt o egoistă. Dar nu vroiam mai mult.
Spuneam ca vreau... Altă lume. Alte vise. Altă eu. Da. Da. Da. O lume formată din doi. Un geamantan cu vise. Eu ? Aceeaşi eu pe care o ştiu, şi nu o ştii tu. Cine a mai avut nevoie de jurnal, cand tot timpul meu a fost ocupat ? Jurnal ? Naiba să-l ia ! Am totul in suflet şi-n minte, iar asta imi e de ajuns ! De ce sa împart cu voi, momentele mele frumoase ? El, a fost al meu. Şi momentele, au fost ale mele. Aici e vorba despre mine, am plecat departe de voi. A fost curiozitatea. Haosul. Mă săturasem. Vroiam un început. Unul nou. Vroiam sa văd daca se poate. S-a putut ! Şi l-am cunoscut exact în momentul în care nu aveam nevoie de cineva. De asta şi plecasem. Voi. Prea multa lume, lume nefolositoare. Vroiam singurătate, dar am primit ceva mai bun. Au fost zile, nopti, ore, minute şi secunde pline. Fiecare celula încărcată până la refuz cu fericire. Am primit ce căutam, şi am plecat.
Îmi luasem la inceput o bluză, pentru că voi fi singură şi îmi va fi frig, L-am cunoscut şi-am vrut să las bluza în tren. Dar ceva mi-a spus sa o iau cu mine. La întoarcere mi-a ţinut de urât. Pe ea am luat-o. El a rămas acolo. Nu a rămas, eu l-am lăsat. Am plecat eu şi lui i-am lăsat momentele noastre.
M-am întors la voi. Vă privesc acum şi îmi păreţi mici şi neînsemnaţi. Sunteţi infantili. Şi amuzanţi. Râd pentru că ştiu că voi nu aţi avut ce am avut eu. Am plecat şi a fost cel mai bine.
Comentarii