Luni. Inceput de zi. Miroase a dimineata.
Chiar trebuie sa se trezeasca?
Inca mai are imbibata in par, pe haine, in cap si mai ales pe trup, aroma weekendului. Un weekend trait pana la refuz, un weekend ce a compensat toate greutatile intampinate pe parcursul saptamanii. Un weekend in doi.
Am zis in doi? “Dumnezeule! Gandul ii fuge la el. Cat e ceasul? Unde mi’e mobilul?
Sapte mesaje si cinci apeluri. Hm...doar atatea? Cred ca mai pot lenevi putin.” Si isi citeste mesajele printre pleoapele amortite:
“Neata somnorila!!!! Sau sa spun mahmurila? :)):*”
“Am cafeaaa cu muuult lapte si zahar, dar parca lipseste ceva...cineva...m’ai putea ajuta sa o gasesc?”
“Ah! Am gasit! Imi lipsea ceasca! Prostanac mai sunt, cum sa beau din ibric?”
“Si totusi…cine bea o cafea cu mine?”
“Nimeni?”
“Stire de ultima ora....s’a anuntat la TV ca detinerea de telefoane mobile inchise intentionat sau ignorarea intentionata a mesajelor, este pedepsita prin lege! Sentinta: exil pe viata, alaturi de persoana care a trimis pana acum...hm...sa le numar...unu...doi....trei...patru...cinci...si cu asta, sase mesaje in total! Uuu ce sentinta dura...”
“Sforaie ma sforaie....sa nu raspunzi...eu sa stio ca sunt la tine, in fata usii, astept sa vina 2012...si stii cat de mult ador sa astept...”
Ce?! Cum?! Unde?!
In fata usii?! Adica a usii...USII?!?
Sare din pat, aterizand printre cartile si caietele aruncate pe podea. In drumul catre usa (care niciodata nu i s’a parut atat de lung si atat de plin de obstacole) darama tot ce prinde in cale si sare peste doua, trei lucruri, evitand o catastrofa. Deschide usa si ce vede?
Razvan o astepta in fata usii, stand turceste cu ceasca de cafea in mana, un cd cu filme langa el si mult scrum imprejur...holul era imbaiat in fum de tigara.
- Ce atata graba, iubito? Este 11am...soarele leneveste intre nori, deci inca mai e dimineata. Am adus cafea si...
- 11am??? Tu nu auzi ce spui?!? Cum adica ce graba? De unde timp pentru cafea ? Trebuia sa fiu la munca de la 7am ! De ce nu m’ai trezit ?
- Am incercat, dar cum nu am reusit, m’am gandit sa sun la munca si sa’i spun Catalinei cat de groaznica este starea ta de sanatate, cat de mult regreti ca nu ai putut ajunge...i’am mai explicat si cum o sa faci tot posibilul sa pleci spre munca, de-indata ce te vei simti mai bine. Dar ghici ce ? Azi ai liber...si maine....poti sta si maine acasa !! Eh, cum m’am descurcat? Asa ca nu te mai agita si pupa’ma! Macar atat merit si eu, nu crezi?
- Ai fumat! Asa este?
Intradevar, Razvan fumase. Iar avea gustul ala de tigari cu cirese, dupa care ea se topea. Il pupa parca incerca sa ia si ultimul damf de tigara de pe buzelele lui.
- O Doamne! Si mie mi’a fost dor de tine, dar totusi suntem in fata unei usi, m’ai putea invita inauntru...si da, am fumat...mi’am omorat si eu timpul cumva. Stii ca ai vecini foarte ciudati? Madame de vizavi, a stat lipita de vizor pe tot parcursul “cazarii” mele aici. Si acum mai este in fata usii. Uite! Daca ii fac cu mana, ma vede... Observi? Ma vede! Hey!!! Stiu ca ma vezi! Ah si inca ceva si mai ciudat...vecinul tau de la etajul 3 era...
- Hai mai taci!
Tina nu se mai satura sa “ii ia” aroma de cirese de pe buze...
- Intra! Ai venit, te poftesc inauntru...doar nu o sa te las aici, sa’ti admire tot blocul, pijamalele tale cu Tom si Jerry. Oamenii mai au si televizor pe care il aprind daca vor sa vada desene animate. Nu era nevoie sa defilezi asa... puteai sa iei ceva pe tine. Stai in cealalta parte a orasului! Pentru numele lui Dumnezeu!
- Da, dar, vezi tu, iarna te imbraci cu haine groase, vara cu haine subtiri... de ce nu as putea sa umblu dimineata in pijamale? Stii...mereu m’am gandit ca ar trebui sa tratam dimineata ca pe un anotimp...Stiu!! Am o idee!!
- O nu! Tu si ideile tale...
- Dimineata va fi anotimul nostru! Da! Asta este! Stiam eu ca dimineata a fost creata cu un scop anume, doar ca nu stiam care e acela. Acum l’am gasit: dimineata a fost creata pentru noi doi, sa fie anotimpul nostru!
- Razvan, copil mai esti! Hai, intra si i’ai si pe Tom si Jerry cu tine!
Tina radea ironic. Nu avea dispozitia necesara pentru iluziile lui Razvan. Nu vroia sa fie dimineata. Nu vroia sa fie niciun anotimp. Niciun Tom si Jerry. Tot ce isi dorea, era sa fie lasata sa doarma.
- Tom si Jerry au adus un film, si vor sa’l vada cu tine. Ce spui? Si tu vrei ? Ah dar stiam...
- Film...nu te mai intreb, stiu ca e filmul la care ne uitam mereu. L’am vazut de...hm..destule ori, ar trebui sa’l mai schimbam si noi, sa nu mai fim asa de monotoni, sa iesim cu ceva din tipare...nu stiu...ceva, orice, o schimbare...
- Sigur draga mea ! O schimbare ! Pai sa vedem, sa vedem...o sa’mi schimb mersul. Te intrebi cum? Dimineata nu o sa mai plecam impreuna la munca. Tu pleci cu masina si eu merg pe langa ea, uite, vezi? Mi’am schimbat mersul! Deci am schimbat ceva!
- Of Razvan! Eu vorbeam serios! Vreau o schimbare.
- Atunci hai sa ne bem cafeaua intr’un loc nou, un loc diferit.
- Diferit? Nu stiu...tu cand spui “diferit” esti plin de surprize si...
- Si nimic ! Asa facem ! Ai incredere in mine !! Si totusi...ai incredere in mine ?
- Absolut!
- Atunci hai!
- Unde hai?
- Hai sa plecam! Nu putem pierde timpul! Dimineata, anotimpul nostru, este pe sfarsite. !!
- Exact asa. Am luat cafeaua, ia aparatul foto! Hai! Hai!
- Cum sa plecam imbracati asa? Ia’ti macar ceva pe tine.
- Ceva? Ce? Si mai ales...de unde? Adevarul este ca mereu am vrut sa imprumut tricoul tau mov si pantalonii aia scurti, aia pe care scrie “baby” pe spate. Ei, ce zici? Cum mi’ar sta?
Tina rade. E pentru prima data pe ziua de azi cand rade cu atata pofta. Rade cu adevarat. Rade fara sa’i mai pese de cat este ceasul, daca sunt sau nu in pijamale, daca vecina inca se mai uita pe vizor. Pentru cateva minute s’a detasat de tot ce se afla in jura si a savurat din plin “pauza de ras”.
“Baiatul asta mereu ma surprinde si de fiecare data intr’un mod placut “, isi spune Tina, grabindu’se sa plece.
Era putin trecut de ora 13. Tina si Razvan isi savurau cafeaua de dimineata, in mansarda unei cladiri vechi si parasite.
- Nu am mai fost niciodata in zona aceasta. E atat de frumos si se vede tot orasul de aici. Seamana cu o carte deschisa ce asteapta sa fie citita.
Cu toate ca era ora 13, orasul parea amortit. Lipsit de miscare. Oare si restul oamenilor au avut un weekend “plin”? La fel ca cel al Tinei si al lui Razvan?
- Nu’mi vine sa cred ca facem, Razvan!
- Dar ce facem? Ne bem cafeaua si admiram orasul.
- Vreau sa ne petrecem impreuna cat mai multe dimineti. Promiti?
- Cu tot cu Tom si Jerry?
- Cu tot cu ei!
- Sigur ca da! Dimineata este anotimpul nostru...
Comentarii