Treceți la conținutul principal

Fericirea...



Urmatorul eseu este despre fericire inspirat din inceputul melodiei “Calul din Marlboro”- Vama Veche

“Fericirea e ceva ce nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata!”

Merita sa alergi toata viata Chirila? Merita? Da! Merita! Toata viata? Toata viata si inca o zi! Dar inainte…invata sa alergi! Ca sa o poti gasi ! Si nu spun nu, pe drum mai cazi, dar te ridici si alergi! Iti va fi din ce in ce mai greu, dar continua sa alergi! Este ceva ce nu se atinge niciodata in totalitate, dar gandul ca ea exista acolo, ar trebui sa te ambitioneze. Si cum poti dobandi un lucru daca nu il cauti? Daca nu lupti pentru el? Daca nu alergi, sa’l atingi? Si pentru ce sa alergi? Retorica intrebare… Pentru tine! Pentru idealurile tale! Pentru fericirea ta! Dar de ce atata lupta? De ce atatea batai de cap? Pentru ca lucrurile bune se obtin greu, nu vin niciodata singure…si mai ales…ce’i frumos, repede trece! Asa ca bucura’te din plin de orice secunda de fericire , nu o lasa sa’ti scape! Profita pana la refuz! Asa, la sfarsit, nu vei regreta. De un lucru te poti bucura daca lupti din greu sa’l obtii. Triumful este mai mare cand si efortul este pe masura. Cum te poti bucura de lucrurile care iti vin ca pe tava? Cum poti? Iti spun eu: NU poti! Dar de cele pentru care faci imposibilul sa le obtii, te bucuri cu siguranta! So…don’t waste your time! Keep running! I still run…and God is such an amazing feeling when I receive everything I want…
P.s. Prea multe intrebari nu? Si eu m’am mirat pe parcurs, dar pe masura ce gaseam raspunsurile, satisfactia isi facea simtita prezenta.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

TURBO

Păi da... pur şi simplu TURBO... şi când spun asta nu mă refer la Guţa, dezamăgind cu siguranţă pe mulţi dintre muritori... De ce TURBO?! Simplu! Pentru că... Într-una din zilele trecute m-am oprit la unul din chioşcurile “de pe colt” să-mi cumpăr un bilet RATC şi printre restul primit, constat cu stupoare că s-a strecurat şi o gumă pe care mulţi dintre copiii de azi ar numi-o “ciudată”, însă eu am rămas profund uimită! Nu ştiu dacă voi vă mai amintiţi gumele acelea albe, dreptunghiulare si peste tot vândute...faimoasele gume TURBO! Ehee...o gumă identică, am primit eu rest...am cam ezitat la inceput... să o gust... să nu o gust... singurul lucru cu care m-aş fi ales ar fi fost un dinte în minus, mare pierdere... dar când am desfăcut-o nu am putut rezista şi am gustat. Pe moment mi-am amintit cum e să fii copil şi să alergi nerăbdător la magazin pentru o gumă, care era foarte tare, ce-i drept, şi după două minute nu mai avea nici gust şi mă refer aici la gust suportabil, că de avut, ma...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Anotimp in doi…

Luni. Inceput de zi. Miroase a dimineata. Chiar trebuie sa se trezeasca? Inca mai are imbibata in par, pe haine, in cap si mai ales pe trup, aroma weekendului. Un weekend trait pana la refuz, un weekend ce a compensat toate greutatile intampinate pe parcursul saptamanii. Un weekend in doi. Am zis in doi? “Dumnezeule! Gandul ii fuge la el. Cat e ceasul? Unde mi’e mobilul? Sapte mesaje si cinci apeluri. Hm...doar atatea? Cred ca mai pot lenevi putin.” Si isi citeste mesajele printre pleoapele amortite: “Neata somnorila!!!! Sau sa spun mahmurila? :)):*” “Am cafeaaa cu muuult lapte si zahar, dar parca lipseste ceva...cineva...m’ai putea ajuta sa o gasesc?” “Ah! Am gasit! Imi lipsea ceasca! Prostanac mai sunt, cum sa beau din ibric?” “Si totusi…cine bea o cafea cu mine?” “Nimeni?” “Stire de ultima ora....s’a anuntat la TV ca detinerea de telefoane mobile inchise intentionat sau ignorarea intentionata a mesajelor, este pedepsita prin lege! Sentinta: exil pe viata, alaturi de perso...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

<< ... >>>

Pur şi simplu ştiu că nu mai am timp să-ţi spun că nu-mi pasă. Că nu regret, că nu-mi pasă, că nu regret, că nu.mi pasă, că nu regret, că nu.mi pasă... dar timp pentru a-ţi spune că nu voi rămâne aşa, şi că mă voi schimba, mai am! Mă faci să nu mai vreau să mă mai gândesc la noi, la nimic... să numai vreau să mai gândesc deloc! Viaţa e prea frumoasă pentru atâta dramă. E chiar simplă, dar noi o complicam. Îmbracă-te si hai la o plimbare! Ai nevoie doar de tine, Ioana, adună-te, regăseşte-te şi hai! E toamnă. E anotimpul tău. Am crezut că pot, dar mi-am demonstrat singură că mă inşel... puteam, acum nu mai pot, dar o să vină şi vremea când am să pot, din nou! Şi am decis să fug, dar nu m-am putut mişca... am rămas acolo, incă sunt acolo, dar în umbră... e mai bine aşa... Urlu lângă tine, iar tu eşti un surd. Rămâi aşa, nu te schimba... sunt sigură ca nu toţi sunt surzi!
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe