A aşteptat anotimpul ăsta mai mult decat trebuia şi acum nu-i mai place. Întotdeauna, cand aştepţi prea mult, primeşti prea puţin. Şi poate că nu aştepta doar anotimpul, dar ce să ştii tu? Ştii? Nu ştii!
Haha, a decis să schimbe situaţia asta. Acum totul depindea numai de ea şi nu se mai uita inapoi.
" Îmi iau aparatul foto şi am să plec. Nu mai pot rămâne. Nu aici. Aici cunosc prea multă lume, acum când nu am nevoie de cineva. Doar aparatul? Poate şi o bluză. O să-mi fie frig acolo. Voi fi o străină. Voi fi singură. Îmi va fi frig. Da, şi o bluză! Unde am să plec? Nu ştiu, dar cum ajung la gară, mă urc în primul tren! Să-mi iau şi visele? Cine mai are nevoie de ele? Acolo, voi cunoaşte altă lume, alte vise, altă eu. Şi dacă-mi place, am să rămân! Nici că mă mai întorc la voi! Sau poate-am să mă întorc şi-o să vă arăt că pot. Da, da! Am să mă-ntorc şi-am să vă înfrunt. Am să vă arăt că am putut şi fără voi. Şi că cea mai bună alegere, a fost schimbarea. O să-mi cumpar şi un jurnal şi voi scrie tot. TOT. Nu vreau sa uit niciun amanunt, nicio întâmplare. Am să uit doar de voi, de aici, de acum. Eu, aparat, rucsac, vise, muzică, suflet, şi v-am pupat, am plecat! "
Şi a plecat...
Comentarii