Treceți la conținutul principal

Si tu eşti o eşarfă cu două feţe?




E frumoasă. Iţi vine bine. Parcă a fost facută pentru tine. Eşti admirată de toată lumea şi dacă te uiţi cu mai multă atenţie, chiar îţi place cum îţi stă, te prinde bine faţa asta a eşarfei. Ţi-o însuşeşti, o probezi de mai multe ori şi hotărăsti să o păstrezi şi să o porţi. E a ta acum. Ai cumpărat'o cu banii tăi, eşti stăpână pe eşarfă. Dar oare eşti stăpână şi pe situaţie? Ajungi acasă şi te tot admiri: "Ce alegere bună am facut!", îţi spui
încrezătoare. Dar oare chiar aşa să fie? Ceva
merge prea bine. Un mic defect tot trebuie să existe. Nu totul poate fi perfect, iar tu ştii asta mai bine ca oricine. Întradevăr! Ce iţi văd ochii? Eşarfa are două feţe! Te gândeşti ca e mai bine aşa, e mai practică, îţi place mai mult ca la început. Probezi şi cea de-a doua faţa. Rămai profund dezamăgită. Partea asta a eşarfei lasă de dorit. Nu-ţi stă bine. Nu te prinde. Nu a mai fost creată pentru tine. Nu mai eşti admirată de cei din jur. Nu mai eşti admirată nici măcar de tine. Nu-ţi place faţa asta a eşarfei şi încerci să o ascunzi cât mai mult cu putinţă. Te prefaci. Disimulezi. "Esti jalnică! Patetică!", îţi spune o voce dinăuntrul tău. "Degeaba încerci să ascunzi partea deplorabilă!", repetă vocea. Si te resemnezi. O porţi, dar încerci să eviţi partea ei urată. "De ce mergi contra vântului? De ce te lupţi cu morile de vânt?" , aceeaşi voce. "Te mai simţi stăpână pe
eşarfă? " Şi te gândeşti: "Eşarfa asta seamănă mult cu oamenii! Desigur! Are două feţe! Chiar daca unii dintre noi…avem mai mult de două..."
Tu ce fel de eşarfă eşti? Cu una, două, sau mai multe feţe?
Nu.mi
da răspunsul… ar fi banal…

…
lasă-mă să descopăr eşarfa din tine…
Etichete:

Comentarii

Anonim a spus…
Suntem precum niste personaje ajunsi centrifugal din rotatia ametitoare a vietii in plin centrul scenei! Ca si in simbolul scenei... 2 masti(una care rade, una care plange) avem tendinta sa le purtam in fuctie de situatie...
Poate nu e vorba de ipocrizie... mai degraba de cautarea aplauzelor la finalul spectacolului!
4 februarie 2010 la 13:45
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Auf Wiedersehen ( partea a doua )

Am spus că plec. Şi am plecat. M-am intors. De ce ? Pentru voi ! Dar nu pentru că mi-aţi lipsit, ci pentru că am promis că ma întorc, pentru a vă demonstra că mi-a fost bine, că am putut şi fără voi. Chiar a fost aşa ? Haha, ma faceţi să râd ! A fost mult mai bine decât am crezut vreodata că poate fi ! M-am urcat în primul tren, spuneam că voi fi o străină, o straină singură. M-am înşelat. L-am cunoscut de cum am intrat in compartiment. Aveam locuri faţă în faţă. Şi totul a început cu prima privire. Am legat o legatură de care habar nu aveam ce va face. Unde cobor ? Unde coboară ? Unde coborâm ? Coborâm ? Da, am coborât ! La plural. Dar nu ne-am grăbit. Am coborât la capătul drumului, fără să ne vorbim. Au fost priviri care au spus mai multe decât  o pot face cuvintele. Doi ochi albaştrii întrebau, iar alţi doi căprui, răspundeau. Şi poate ca l-am lăsat sa afle multe. Prea multe. Dar acum, am rămas cu ceva frumos. Nu mai avem mult. Amintirile sunt tot ce ne-a rămas. Da...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Anotimp in doi…

Luni. Inceput de zi. Miroase a dimineata. Chiar trebuie sa se trezeasca? Inca mai are imbibata in par, pe haine, in cap si mai ales pe trup, aroma weekendului. Un weekend trait pana la refuz, un weekend ce a compensat toate greutatile intampinate pe parcursul saptamanii. Un weekend in doi. Am zis in doi? “Dumnezeule! Gandul ii fuge la el. Cat e ceasul? Unde mi’e mobilul? Sapte mesaje si cinci apeluri. Hm...doar atatea? Cred ca mai pot lenevi putin.” Si isi citeste mesajele printre pleoapele amortite: “Neata somnorila!!!! Sau sa spun mahmurila? :)):*” “Am cafeaaa cu muuult lapte si zahar, dar parca lipseste ceva...cineva...m’ai putea ajuta sa o gasesc?” “Ah! Am gasit! Imi lipsea ceasca! Prostanac mai sunt, cum sa beau din ibric?” “Si totusi…cine bea o cafea cu mine?” “Nimeni?” “Stire de ultima ora....s’a anuntat la TV ca detinerea de telefoane mobile inchise intentionat sau ignorarea intentionata a mesajelor, este pedepsita prin lege! Sentinta: exil pe viata, alaturi de perso...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Daca eram...

Daca eram o parte a zilei , as fi fost Rasaritul ! Daca eram un animal marin , as fi fost un Delfin ! Daca eram o directie , as fi fost Inainte ! Daca eram o virtute , as fi fost Speranta ! Daca eram o personalitate istorica , as fi fost Cleopatra, regina Egiptului! Daca eram o planeta , as fi fost Soarele ! Daca eram un lichid , as fi fost Lichior de ciocolata ! Daca eram o piatra , as fi fost Black Onyx ! Daca eram o pasare , as fi fost Phoenix ! Daca eram o planta , as fi fost Trandafirul roz ! Daca eram un tip de vreme , as fi fost Ploioasa ! Daca eram un instrument muzical , as fi fost Pianul ! Daca eram o emotie , as fi fost Nerabdarea ! Daca eram un sunet , as fi fost Sunetul ploii ! Daca eram un cantec, as fi fost Rosu aprins ! Daca eram un film , as fi fost Perfume: The story of a murderer ! Daca eram o carte , as fi fost De ce iubim femeile ! Daca eram un personaj de fictiune , as fi fost Tinkerbell ! Daca eram un oras , as fi fost Zurich ! Daca eram un gust , as fi...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe